Un toast pentru vara ce-a trecut (sau un reqviem deghizat)

                      Ma simt ca la o nunta americana,unde cavalerul de onoare trebuie sa tina un toast in care sa exprime relatia sa cu mirele,cel care i-a marcat existena,cel care isi incepe o noua perioada din viata.Mereu cavaler de onoara,niciodata mire.Eu sunt cavalerul de onoare al verii trecute,cea care mi-a marcat viata in toate felurile posibile.
A inceput cu sfarsitul-sfarsitul copilariei mele,sfarsitul inocentei,iesirea din cocon,despartirea de cei care mi`au fost alaturi 8 ani de zile.Am intrat intr-un necunoscut.Eram ca un pui de pasare ce invata sa zboare,dar nu-si putea misca aripile.Eram speriata.Nu stiam incotro s-o apuc.Eram confuza si dezorientata.Nu aveam un sprijin,o baza.
Sprijinul a aparut,insa.Am avut impresia-gresita-ca este tot ce mi-as fi putut dori vreodata.Am avut impresia ca iubesc.Defapt doar visam ca traiesc impresia iubirii.O impresie atat de bine ascunsa intr-o euforie adolescentina.O impresie care ma facea sa prind aripi,sa pot zbura intr-adevar.O impresie,care pe cat era de dulce si romantica,pe atat de falsa si de inveninata.O impresie care a disparut si care a fost ingropata in trecutul meu pueril.
Apoi,un alt test de rezistenta a fost cunoasterea celei mai mari dezamagiri din viata mea de pana acum.O dezamagire ce avea un chip angelic,avea vorbe care ma incalzeau si ma calmau.O dezamagire care,ironic,mi-a dat sperante,m-a orbit,nu visam decat la ea,imi doream sa fim pe aceeasi banca si sa stam imbratisati ore intregi si sa vorbim pana cand glasul ne va lasa.Dar ai plecat.Si imaginea aceea mi`a ramas adanc intiparita in minte.Ai fost prima persoana care a putut auzi de la mine un sincer "Te iubesc!".Dar acea dragoste s-a transformat in tristete,in dezamagire,in depresie.M-ai facut sa sper ca pot zbura,ca apoi sa-mi tai aripile.
Am suferit.Am plans.Am plans de dor,am plans de fericire,am plans de durere,am plans dupa tine,am plans cand s-a terminat.Dar am plans,nu m-am plans.Nu m-am plans pentru ca tot ce ai facut tu m-a intarit.Am vazut ca se pot intampla lucruri mai rele.Ca nu este sfarsitul lumii.Ca atunci cand iubesti pe cineva il lasi sa-si vada de viata.Stiu ca te voi uita si ca totusi imi voi aduce aminte de tine odata si odata.Si ca tu vei fi o parte importanta din persoana care am fost odata,persoana de care am incercat sa fug,de care m-am ascuns.
Vara aceasta m-a intarit,m-a facut puternica,mi-a dezvaluit adevaratul caracter.Sunt persoana care a invatat sa uite si sa mearga mai departe.Sa nu aiba regrete.Sa fie increzatoare.Am vrut sa tin acest toast pentru a-mi aduce aminte de copilaria mea ingropata undeva,intr-o cutie plina de jucarii si poze vechi.O cutie ascunsa intr-un loc pe care doar eu il pot deschide.In inima mea.PENTRU VARA!