duminică, 18 octombrie 2009

Exuvie


                Cand ma gandesc cum era viata de copil mic si neajutorat,dornic sa sara si el 3 casute dodata la sotron si sa loveasca si el peretele rece de beton al blocului strigand glorios "La perete,la perete,stop!",ma ia o stare de durere muta si oboseala neinteleasa.
Frustrarea provocata de vorbele grele aruncate la furia si supararea ca ai stricat jucaria preferata a prietenei se stergea cu un sarut si un cald "Nu-i nimic nimic,oricum nu-mi placea atat de mult".Prietenie.Joaca.Asta ne interesa atunci,chiar daca eram in tabara invinsilor,cei care nu ajungeau niciodata "regina".
Cand mergem la baietii mai mari si cu o voce guturata scoteam un inocent "Nu ma lasi si pe mine cu mingea?" sau cand veneau fetitele cu o inghetata si le vedeam cu cata pofta o savureaza,dar pe mine nu ma lasa mama pentru ca "va veni omuletul negru si imi va face carii",sufeream in tacere.
Crescand,insa,ajungem sa dirijam noi jocul.Jocul vietii noastre,in care noi suntem stapani,noi controlam.Noi oferim pasi de soricel,pasi de elefant, sau pasi de urias.Acum cand auzim copiii mici cum vin si se milogesc cu un "Vreau si eu!" ne repunga.Dar asa eram si noi.Traiam dupa regulile jocului.Acum traim dupa propriile reguli.Acum suntem invingatori.Cu un zambet malefic si cu un sentiment razbunator strigam un categoric "Pas de soricel!"

Un toast pentru vara ce-a trecut (sau un reqviem deghizat)




                      Ma simt ca la o nunta americana,unde cavalerul de onoare trebuie sa tina un toast in care sa exprime relatia sa cu mirele,cel care i-a marcat existena,cel care isi incepe o noua perioada din viata.Mereu cavaler de onoara,niciodata mire.Eu sunt cavalerul de onoare al verii trecute,cea care mi-a marcat viata in toate felurile posibile.
A inceput cu sfarsitul-sfarsitul copilariei mele,sfarsitul inocentei,iesirea din cocon,despartirea de cei care mi`au fost alaturi 8 ani de zile.Am intrat intr-un necunoscut.Eram ca un pui de pasare ce invata sa zboare,dar nu-si putea misca aripile.Eram speriata.Nu stiam incotro s-o apuc.Eram confuza si dezorientata.Nu aveam un sprijin,o baza.
Sprijinul a aparut,insa.Am avut impresia-gresita-ca este tot ce mi-as fi putut dori vreodata.Am avut impresia ca iubesc.Defapt doar visam ca traiesc impresia iubirii.O impresie atat de bine ascunsa intr-o euforie adolescentina.O impresie care ma facea sa prind aripi,sa pot zbura intr-adevar.O impresie,care pe cat era de dulce si romantica,pe atat de falsa si de inveninata.O impresie care a disparut si care a fost ingropata in trecutul meu pueril.
Apoi,un alt test de rezistenta a fost cunoasterea celei mai mari dezamagiri din viata mea de pana acum.O dezamagire ce avea un chip angelic,avea vorbe care ma incalzeau si ma calmau.O dezamagire care,ironic,mi-a dat sperante,m-a orbit,nu visam decat la ea,imi doream sa fim pe aceeasi banca si sa stam imbratisati ore intregi si sa vorbim pana cand glasul ne va lasa.Dar ai plecat.Si imaginea aceea mi`a ramas adanc intiparita in minte.Ai fost prima persoana care a putut auzi de la mine un sincer "Te iubesc!".Dar acea dragoste s-a transformat in tristete,in dezamagire,in depresie.M-ai facut sa sper ca pot zbura,ca apoi sa-mi tai aripile.
Am suferit.Am plans.Am plans de dor,am plans de fericire,am plans de durere,am plans dupa tine,am plans cand s-a terminat.Dar am plans,nu m-am plans.Nu m-am plans pentru ca tot ce ai facut tu m-a intarit.Am vazut ca se pot intampla lucruri mai rele.Ca nu este sfarsitul lumii.Ca atunci cand iubesti pe cineva il lasi sa-si vada de viata.Stiu ca te voi uita si ca totusi imi voi aduce aminte de tine odata si odata.Si ca tu vei fi o parte importanta din persoana care am fost odata,persoana de care am incercat sa fug,de care m-am ascuns.
Vara aceasta m-a intarit,m-a facut puternica,mi-a dezvaluit adevaratul caracter.Sunt persoana care a invatat sa uite si sa mearga mai departe.Sa nu aiba regrete.Sa fie increzatoare.Am vrut sa tin acest toast pentru a-mi aduce aminte de copilaria mea ingropata undeva,intr-o cutie plina de jucarii si poze vechi.O cutie ascunsa intr-un loc pe care doar eu il pot deschide.In inima mea.PENTRU VARA!