Cand ma gandesc cum era viata de copil mic si neajutorat,dornic sa sara si el 3 casute dodata la sotron si sa loveasca si el peretele rece de beton al blocului strigand glorios "La perete,la perete,stop!",ma ia o stare de durere muta si oboseala neinteleasa.
Frustrarea provocata de vorbele grele aruncate la furia si supararea ca ai stricat jucaria preferata a prietenei se stergea cu un sarut si un cald "Nu-i nimic nimic,oricum nu-mi placea atat de mult".Prietenie.Joaca.Asta ne interesa atunci,chiar daca eram in tabara invinsilor,cei care nu ajungeau niciodata "regina".
Cand mergem la baietii mai mari si cu o voce guturata scoteam un inocent "Nu ma lasi si pe mine cu mingea?" sau cand veneau fetitele cu o inghetata si le vedeam cu cata pofta o savureaza,dar pe mine nu ma lasa mama pentru ca "va veni omuletul negru si imi va face carii",sufeream in tacere.
Crescand,insa,ajungem sa dirijam noi jocul.Jocul vietii noastre,in care noi suntem stapani,noi controlam.Noi oferim pasi de soricel,pasi de elefant, sau pasi de urias.Acum cand auzim copiii mici cum vin si se milogesc cu un "Vreau si eu!" ne repunga.Dar asa eram si noi.Traiam dupa regulile jocului.Acum traim dupa propriile reguli.Acum suntem invingatori.Cu un zambet malefic si cu un sentiment razbunator strigam un categoric "Pas de soricel!"
Frustrarea provocata de vorbele grele aruncate la furia si supararea ca ai stricat jucaria preferata a prietenei se stergea cu un sarut si un cald "Nu-i nimic nimic,oricum nu-mi placea atat de mult".Prietenie.Joaca.Asta ne interesa atunci,chiar daca eram in tabara invinsilor,cei care nu ajungeau niciodata "regina".
Cand mergem la baietii mai mari si cu o voce guturata scoteam un inocent "Nu ma lasi si pe mine cu mingea?" sau cand veneau fetitele cu o inghetata si le vedeam cu cata pofta o savureaza,dar pe mine nu ma lasa mama pentru ca "va veni omuletul negru si imi va face carii",sufeream in tacere.
Crescand,insa,ajungem sa dirijam noi jocul.Jocul vietii noastre,in care noi suntem stapani,noi controlam.Noi oferim pasi de soricel,pasi de elefant, sau pasi de urias.Acum cand auzim copiii mici cum vin si se milogesc cu un "Vreau si eu!" ne repunga.Dar asa eram si noi.Traiam dupa regulile jocului.Acum traim dupa propriile reguli.Acum suntem invingatori.Cu un zambet malefic si cu un sentiment razbunator strigam un categoric "Pas de soricel!"
Postu asta e chiar genial.Imi place extrem de mult cum scrii.De fiecare data cand iti citesc blogul,tie si la ioana,ma faceti sa vreau sa ma apuc si eu de scris...
RăspundețiȘtergerete iubesc :*
Mersi Julls:x
RăspundețiȘtergere